Ordinul național „Steaua României”

Ordinul național „Steaua României”

În 1863, reluând discuțiile pentru înființarea unei distincții românești, domnitorul Alexandru Ioan Cuza contactează Casa Kretly, renumită casă de bijuterii, prin intermediul reprezentantului României la Paris. Aceasta va prezenta domnitorului un model de distincție ce va fi aprobat de domnitor și comandat în 1000 de bucăți. Inițial, Ordinul avea 5 grade: Cavaler, Ofițer, Comandor, Mare Ofițer și Mare Cruce.

Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuțiile pentru înfințarea unui ordin național se redeschid. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu se decide instituirea legală a distincției în forma ei de bază operându-se modificări doar la cifra domnească (schimbată acum cu cea a lui Carol I) și la dictonul ce nu mai corespundea momentului istoric, noua deviză fiind: „In fide salus” (În credință e salvarea). A fost aprobată și noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit „Steaua României”.