Sabin Evuțianu

01.12.1918

Sabin EvuțianuBiserica Ortodoxă Română și Marea Unire

Dacă ți s-a părut interesant, poți cumpăra cartea de aici.

Desăvârşita ordine în care s-au scurs cei veniţi din toate direcţiile şi aceea care domnea în oraşul copleşit de atâta mulţime a fost şi ea o dovadă mult grăitoare a gradului de maturitate şi de demnitate politică a unui popor conştient de clipele istorice pe care le trăia şi de destinul de viitor pe care şi-l făurea. Erau, în acel ocean de oameni, reprezentanţi din toate straturile sociale şi din toate colţurile, de la culmile carpatine până la Dunăre, inclusiv din părţile româneşti ale Torontalului, Bichişului, Ugocei şi Maramureşului. Pe edificii fluturau steaguri româneşti. Petrecerea în cântec, joc şi veselie nu a contenit nici noaptea, cu tot gerul ce începuse a se aşterne.

Nu cred că zorii vreunei zile să mai fi văzut atâta lume în Alba Iulia ca cea din 1 Decembrie 1918, dar hotărât, niciodată nu a văzut până atunci atâta fâlfâire de tricolor românesc, niciodată nu a auzit atâta cânt şi veselie, nici nu a fost martoră la atâta ordine şi demnitate în scurgerea fluviilor de oameni de toate vârstele spre Câmpia lui Horea. Fluvii fără zăgazuri, suflete libere, paşi siguri, frunţi descreţite, senine, ochi strălucitori îndreptaţi înspre culmile unui viitor mai fericit. Vântul tăios, care înteţea gerul, se va fi mirat şi el de nepăsarea acestui ocean de români. Nu ştia că se izbise, în pieptul lor, de o căldură puternică.