Stanislav Poklevski

01.05.1915

Stanislav PoklevskiIntrarea României în Primul Război Mondial

Brătianu a fost personal la mine astăzi și mi-a comunicat următoarele: Chiar de la începutul războiului european, el nu numai că s-a hotărât definitiv să nu ridice armele contra Antantei, dar, din contra, a căutat, prin toate mijloacele posibile diplomației române, să creeze o situație care ar accelera posibilitatea unei acțiuni active a României de partea noastră.

Clarificarea definitivă a intențiilor Italiei permit și Guvernului român să participe la război în viitorul cel mai apropiat, dar Consiliul de Miniștri ar fi dorit să stabilească precis, în prealabil, prin tratative cu Guvernul Imperial, frontierele viitoarelor cuceriri ale României, cum și să încheie cu noi o convenție militară, care, între altele, ar prevedea și chestiunea continuării aprovizionării Armatei Române cu materiale de război. În ceea ce privește viitoarele frontiere, dorința Guvernului român este următoarea: la Sud frontiera va trece pe Dunăre până la confluența Tisei și apoi de-a lungul acestui afluent până la 15 km de orașul Seghedin, iar de aici, excluzând Debreținul, se va îndrepta spre confluența Someșului în Tisa, continuând pe linia de despărțire a apelor până la frontiera Galiției, pe care o va urma și pe frontiera acesteia până la Prut, pe care Guvernul român ar dori să-l aibă ca frontieră definitivă între Rusia și România.

Eu i-am spus lui Brătianu că o astfel de frontieră ar încălca principiul naționalităților în trei locuri, și anume în Bucovina, în Banat și în Rusia Transcarpatică. Brătianu a răspuns că el este gata să cedeze în ceea ce privește Rusia Transcarpatică, dar că Guvernul român acordă o importanță prioritară frontierei pe Prut și Tisa în Banat și că, în cazul când noi refuzăm României linia acestor râuri, el personal nu-și ia răspunderea că România va participa la război și va prefera să-și păstreze neutralitatea până la sfârșitul lui.  Referitor la momentul intrării României în război, Brătianu a expus părerea lui personală că acesta trebuie să fie fixat prin convenția militară și că, în cazul când tratativele în curs se vor finaliza rapid, el ar putea să coincidă, aproximativ, cu data condiționată de Italia.

În convorbirea de lungă durată se înțelege că eu n-am evitat să-i spun lui Brătianu părerea mea personală că pretențiile României sunt exagerate și că este necesar a se fixa precis data intrării active a României în război.  Oricare ar fi răspunsul nostru la propunerile românilor, aș considera că este de dorit ca el să aibă un caracter împăciuitor și să fiu informat cât mai repede posibil asupra celor hotărâte, pentru a accelera intrarea României în război. Un astfel de răspuns ne-ar da posibilitatea și de aici înainte să influențăm asupra lui Brătianu prin opinia publică de aici, care va fi extrem de impresionată de hotărârea Italiei. Un alt caracter al acestui răspuns poate fi folosit cu succes de Brătianu cu scopul de a diminua curentul opiniei publice de aici, care este pentru intrarea imediată a României în război.