Crucea Comemorativă 1916-1918

Crucea Comemorativă 1916-1918

Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 este o distincție comemorativă românească instituită de regele Ferdinand I prin Decretul Regal No. 1744 din 8 iunie 1918 care a fost conferită tuturor participanților la Primul Război Mondial.

Pentru militarii care au participat la lupte, crucea comemorativă se conferă cu barete metalice pe care sunt înscrise localitățile sau zonele în care au avut loc luptele la care titularii au participat.

Decretul de instituire precizează 11 barete: Ardeal, Cerna, Jiu, Carpați, Oituz, București, Turtucaia, Dobrogea, Mărăști, Mărășești, Tg. Ocna.

Ulterior au fost instituite noi barete : Dunărea, 1918 și 1919 (Decretul Regal 4690 din 6 noiembrie 1919), Siberia pentru Corpul voluntarilor romani din Siberia (Decretul Regal 3267 din 6 august 1920), Italia pentru ofițerii și gradele inferioare din Legiunea voluntarilor români din Italia (Înaltul Decret din 9 martie 1927).

Pentru a menține vie amintirea momentelor importane din istoria recentă a României și a favoriza legăturile între generații, prin Decretul Regal No. 3870 din 27 octombrie 1939, la fel ca și pentru Crucea Trecerea Dunării, Carol al II-lea autoriza, după decesul persoanei decorate cu Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, portul acestei distincției de către cel mai mare fiu dacă acesta era ofițer activ sau în rezervă. În acest caz o baretă orizontală cu inscripția TRADIȚIE era fixată pe panglică, bareta fiind acordată printr-un brevet specific pe numele descendentului.