Benito Mussolini

17.10.1915

Benito MussoliniJurnal de război: 1915-1917

Duminică. Dimineaţa se anunţă calmă. Pe cer străluceşte un soare minunat. Deodată, către ora 9, un obuz austriac de 280 mm trece pe deasupra ca- petelor noastre cu un şuierat atroce. Explodează departe, jos, spre Slatenik. La scurt timp, urmează un altul, mai scurt. Apoi un al treilea, la 200 de metri deasupra locului ocupat de noi. Iată-l şi pe al patrulea, în spatele nostru. Austriecii trag la întâmplare. Ei „bat” zona. Un „tir de şicanare”, după cum îl numim noi. Iată şi şuieratul celui de-al şaselea obuz. Îl simt cum trece pe deasupra mea. Foarte aproape, foarte aproape, trece la doar 60 de centimetri deasupra capetelor noastre. Rămânem imobili, aplatizaţi, Petrella şi cu mine.

Cureaua puştii mele a fost definitiv tăiată de o schijă de obuz. Gamela şi cartuşiera mea sunt ciuruite de proiectile. Puşca lui Petrella are patul sfărâmat. Toţi copacii din apropiere au scoarţa smulsă.

Printr-un miracol, suntem cu toţii bine, sănătoşi. Ordonanţa comandantului Cassola, alergătorul milanez  Terzi, trece cu toată viteza de la un adăpost la altul, strigând:

 

- Bersalieri din 33! Ordinul comandantului, retragerea înarmaţi sub creastă!

Bombardamentul a încetat. Obuzul care era cât pe ce să mă ucidă a fost ultimul. Ne întoarcem în adăposturile noastre. După-amiază foarte calmă, iar mulţi dintre camarazii mei se opresc să contemple excavaţia enormă produsă de explozia obuzului de 280 mm.