Benito Mussolini

03.10.1915

Benito MussoliniJurnal de război: 1915-1917

Dacă ți s-a părut interesant, poți cumpăra cartea de aici.

Plantonul de la biroul furierilor, Lamberti, îmi aduce un bilet de la căpitan, în care spunea:

Aş dori să le transmit bersalierilor din companie, în forma cea mai sensibilă sufletelor lor simple şi bune, via mea satisfacţie pentru coeziunea care există deja între soldaţii tineri şi bătrâni şi care dovedeşte de ce fel de spirit de solidaritate sunt ei animaţi. Le apreciez veselia serenă, sentimentul disciplinei, rezistenţa nepăsătoare la încercările la care sunt supuşi şi sunt mândru de ei. Toate acestea sunt dovada unui înalt sentiment al datoriei, care ne permite să contăm pe o uniune mereu mai puternică între combatanţi, atunci când vom fi chemaţi să îndeplinim fapte de cutezanţă şi vitejie mai dificile. Îi încredinţez bersalierului Mussolini sarcina redactării unui ordin de zi adresat companiei care va rezuma aprecierile mele într-un stil concis, demn de un bersalier, îndemnându-i pe oamenii noştri la perseverenţă, făcându-i să întrevadă realizarea magnificului ideal al Patriei şi familiei care, atunci când ceasul va veni, va fi pentru ei cea mai frumoasă recompensă a datoriei îndeplinite.

M-am întrebat atunci: „Dar acesta este deja un ordin de zi excelent, oare ce-aş putea spune eu mai mult de atât?” Cu toate acestea, am ascultat. Între veterani şi mobilizaţi au început să se lege prietenii. În primul pluton, eu eram singurul mobilizat. Toţi ceilalţi erau veterani care se găseau pe câmpul de luptă de la începutul războiului. Ei îmi povestesc adesea episoade foarte interesante: marşul spre Plezzo, luptele de pe Vrsig. Caporalii şi-au adunat grupele şi citesc ordinul de zi.